Increderea februarie 8, 2010
Posted by Desdemona in By Desde', Ofuri..., Sentimentalisme.add a comment
Cum e sa ai incredere oarba in cineva? Eeh, banuiesc ca sunteti destui care va incredeti in unele persoane. Unele chiar foarte apropiate voua. Dar cum e ca atunci cand va asteptati cel mai putin, sa aflati ca de fapt v-ati increzut ca prostii, si s-a si jucat cu sentimentele puse in joc? Posibil sa stiti, la un moment dat tuturor li se intampla. Problema e… iertati?… Mai puteti avea inca o data incredere in acea persoana? Sau nu si o trimiteti direct la dracu’ ? Probabil credeti ca gresesc, dar am preferat sa mai am incredere inca o data.. Chiar daca probabilitatea sa iau teapa este una chiar foarte mare, prefer sa ma incred. Iert, dar nu uit. Si pentru asta, voi scoate ochii cat voi trai. Poate voi plati chiar cu aceeasi moneda la un moment dat, dar as prefera sa nu o fac, pentru ca ar insemna sa ma cobor cu un nivel sub mare, ceea ce nu imi doresc. Ma doare, nu zic nu. Dar imi inghit lacrimile si trec mai departe. Trec mai departe bazandu-ma in continuare pe persoana care mi-a facut-o odata, dar care sper sa nu o mai faca. E greu cand iubesti… Si e greu sa iubesti…
Despre.. timp februarie 6, 2010
Posted by Desdemona in Aiureli.., Din Viata...7 comments
Si-a trecut si ziua mea. Din nou. Am mai imbatranit cu un an, mi se pare chiar ca vad doua trei fire albe, si un rid urat pe frunte. Glumesc, inca nu am vazut nici fire albe si nici riduri. Dar de imbatranit tot am imbatranit. Ma simt baba 
) , cred si eu din moment ce sunt inconjurata numai de pustani, copilandri in floarea varstei si a copilariei. Mi-as dori sa fiu si eu ca ei, sa nu am grijile zilei de maine (bine, exagerez putin 
), sa nu ma gandesc cu groaza la anul viitor cand voi da bacul, examen ce pare sa fuga din ce in ce mai repede spre mine. La urma urmei, e un moment important. Il iei, mergi mai departe, incerci sa iti croiesti un viitor pe baza alegerii ce urmeaza dupa bac, facultatea, primul serviciu… Nu-l iei..e grav. Incerci sa il mai iei inca odata, iar nu il iei… ai pus-o. Pentru ca in ziua de azi nici la maturat strada nu te mai primeste fara diploma. Asta ca sa nu zic ca nu te primeste ca cioban fara diploma de contabilitate ca nu stii sa numeri oile. Deci e clar. Trebuie sa il iei. Dar… mai am inca un an la dispozitie. Asa ca las grijile de genul asta celor care dau bacul acum, la sfarsitul anului scolastic 2010. Eu mai respir inca putin. Si cum tot se apropie oralul, va urez succes tuturor. La anul o sa radeti voi si o sa plang eu
Goodbye 2009, Wellcome 2010! decembrie 31, 2009
Posted by Desdemona in By Desde', Fantezii.18 comments
Probabil ca voi avea o zi prea ocupata pentru a mai putea intra si vizita paginile mele de internet, probabil ca nu voi avea nici macar timp sa vorbesc cateva ore pe zi la telefon, deci problema de intrat si luat la revedere anului vechi, nici nu se mai pune.
Am ajuns la concluzia ca anul 2009 a fost un an bun pentru mine. Totul a mers ok, bine, sau macar aproape totul. A fost bine Acasa, e bine inca, scoala a mers deasemenea, bine, cu prietenii m’am inteles, pana si pe plan sentimental incepe sa mearga… Deci, ce altceva as mai dori de la anul asta? Nimic. In schimb as putea sa imi doresc mai mult inca de la anul ce are sa vina. Asa ca, 2010, te astept cu >:D<
Planuri:
- In primul rand, vreau intelegere. Sa nu ma cert cu nimeni (nici cu fetele, nici cu baietii, nici cu mama, Michi, bunica, Betty and Co.)
- Sa nu mai fiu asa lenesa!!! Vreau sa ma pun pe invatat (usor de zis, greu de facut)
- Sa ma tin de promisiuni
- Sa calatoresc prin tara
- Sa nu mai plang asa usor (adica sa nu mai am motive sa plang)
- Sa imi fac curaj si sa dau de permis, si sa il iau
- Sa nu stric nimic din bunurile pe care le posed
- Sa nu mai fiu atat de naiva in privinta multor lucruri
- Sa nu mai dau temele )
De fapt… Ce’o fi o fi. Ca o fi mai bun, ca o fi mai rau, oricum o sa fie cumva. Deci, anul 2010 va fi un an ca oricare altul. Un an cu bune si rele, ca toti anii de pana acum. Sanatate sa fie, ca in rest totul vine si pleaca.
Un an nou fericit tuturor!
Ajunul Craciunului decembrie 24, 2009
Posted by Desdemona in Aiureli.., By Desde'.6 comments
O fi spiritul Craciunului, dar eu una m’am saturat de baragladinele care vin la poarta si striga cat ii tine gura “taaantiiiiii taaaantiiiiiiiii primiti cu colindu’?” si bunica’mea le da drumu in curte si ei incep cu al lor vechi antic si de demult “dom dom sa ‘naltam”… si nici pe ala nu il stiu bine. Si unde mai pui, ca nu vine unu calumea, sa cante un colind frumos sau mai stiu eu ce, numai pui de negri vezi umbland pe strazi si batand din poarta in poarta. Asa ca mi’am facut afis si l’am pus pe poarta, numai ca mi l’a dezlipit bunica’mea… 
Bine.. stiu, nu e prea frumos, si nu suntem atei.. dar ma rog.. oricum nu a functionat nici chestia asta… Eu, cand eram mai mica, asta insemnand prin clasa a 8-a cred, cand mergeam cu fetele, aveam partiturile cu un repertoriu de7- 8 colinde, in romana, engleza si franceza. Si mergeam numai pe la conoscuti, in niciun caz nu bateam din parte in parte. Dar s’au dus vremurile alea… ma rog, lasam la o parte colindatorii… Va urez un Craciun fericit tuturor!
Aventuri decembrie 18, 2009
Posted by Desdemona in By Desde', Din Viata...6 comments
Astazi am petrecut mai bine de jumatate de zi colindand Focsaniul… Stiti doar cum sunt fetele la shopping.. nu ne mai saturam. Pana la shopping, a trebuit sa ne grabim sa prindem trenul de 11… Si cum am stat noi la coada la bilete ca in fata noastra erau vreo doua babe care n’aveau treaba pe’acasa si aveau chef de plimbari, mai aveam 2 minute si pierdeam trenul… Asa ca m-am chinuit sa bag viteza… si cum alunecam ca dracu’ pe peronu’ garii, era sa vin cu botu’ direct in scarile trenului, m-am redresat, si la primul pas in tren am alunecat in genunchi pana la cealalta usa, care din fericire pentru mine era inchisa (altfel cred ca as fi venit direct in zapada de pe partea cealalta a trenului ) ). Bun, am ras tot drumul pe faza asta, eu cu Ana, numai ca m-am lovit destul de tare la genunchi. Nu sunt invatata nici cu mersu’ in conditii extreme, nici cu mersu’ cu trenul… asa ca se accepta, sper . Bun… apoi dupa cum spuneam.. am colindat prin magazine, si dupa ce ne-am facut cumparaturile de rigoare, am pornit sa gasim un salon de piercinguri… Cum taximetristul nu era sigur, ne-a dus la un fost salon, care acum e desfiintat, si cum nu prea cunosteam zona, ne-am cam ratacit si ne-am invartit in cerc de vreo 3 ori pe langa scoala I. Bazgan. Apoi in timp ce muream de foame, am dat intr-un sfarsit peste un alt taxi care ne-a dus in centru, unde nu mai stiam sa ne intoarcem … dura a fost faza, ca era cat pe ce sa pierdem si trenul de intoarcere, si urmatorul era la patru si ceva, cand deja incepea sa se intunece, dar pana la urma l-am prins… Bun.. pana in Maracity, totul a decurs bine. In schimb, pe cand ne intorceam spre casa, adica mai exact prin dreptul liceului, vazui boschetii plini de zapada si ce imi trece mie prin cap?… Ii zic Anei ” Ana, vrei sa iti arat o smecherie?” si in timp ce ziceam Ha-ya si ridicam piciorul drept spre boschetul inzapezit, celalalt picior mi-a alunecat si m-am trezit intinsa pe trotuar… M-am lovit si la cap.. Si ea radea de se prapadea… Mno.. si cam astea au fost aventurile unei zile de iarna (off ce urasc iarna.. 
)
Iarna pe ulita decembrie 17, 2009
Posted by Desdemona in By Desde', Din Viata...add a comment
Nu am facut poze pe strada mea.. nu as avea oricum ce poza … Dar cateva asa numai sa vedeti
Iarna… nu comentez decembrie 15, 2009
Posted by Desdemona in Aiureli.., By Desde', Ofuri....4 comments
Omu’ cand e prost e prost. Si o sa revin mai pe la final asupra subiectului. Iarna e frumoasa, daca o vezi din casa. Nu e frumoasa daca in timp ce ninge trebuie sa te plimbi cu prietenul prin oras, ce mai romanticism… Nu e frumoasa daca in timp ce te plimbi cu el, te intalnesti cu gasca de baieti si primesti mozol. Nu e frumoasa daca dupa ce ti-a inghetat si curu’ de la atata zapada, iti sufli nasul si arunci servetelul peste un gard. Si acum motivul pentru care sunt proasta: 10 minute inainte sa iau frecusul, primisem un inel de la prieten. Dupa frecus in timp ce aruncam servetelul peste gard, am aruncat si inelul. Da… dupa 10 minute. Concluzia mea este ca.. daca esti prost, nu iesi din casa. Si nu accepta bijuterii. Acum mai am o nelamurire… Cand prietenul meu a vazut ca am pierdut inelul, si s-a saturat de scotocit prin zapada in cautarea-i, a scos altul din buzunar si mi l-a pus pe deget. Frana.. derulam… de ce naiba avea doua inele? … Asta ramane de aflat.. Sper numai sa nu se supere prietena cealalta (al carei inel il am acum pe deget) ca a ramas baiatu’ cu mana goala. E grele… Oricum… sper sa aflu motivul pentru care avea doua inele in loc de unul.. Poate ca are si doua prietene in loc de una… Adica na, el nu e din oras, poate mai are una acolo de unde e el. Sau poate ca inelul il luase pentru mama/sora/ verisoara sau cine stie ce alta ruda (oricum ar fi, e putin probabil din moment ce pe inel scrie i love you)… Ma rog, am impresia ca nici pentru mine nu era… Da’ stiti vorba aia, “socoteala de’acasa nu se potriveste cu cea din targ”… si acestea fiind spuse, va urez o iarna frumoasa.
Later edit : M-am intoxicat degeaba.. , am vorbit cu el, pana la urma amandoua erau pentru mine dar nu voise sa mi le dea in aceeasi zi… si cu toate astea iarna tot nu-mi place 
O saptamana mai .. speciala decembrie 2, 2009
Posted by Desdemona in Din Viata.., Ofuri....7 comments
Am reusit sa ma coc bine. Atat de bine incat primele 3 zile am crezut ca am gripa porcina si imi era frica sa dau pe la doctor ca nu cumva sa ma bage in spital. Am oroare de spitale, ace si chiar medicamente. Cu toate ca saptamana asta m-am ghiftuit cu pastile de toate soiurile. Si norocul meu a fost ca nu a trebuit sa merg la scoala, ca altfel sunt sigura ca m-ar fi trimis profesorii acasa ca sa nu ii infectez si pe ceilalti. Bun. Inca tusesc, dar atat si nimic mai mult. Toata saptamana din casa am iesit doar sambata si calculatorul mi-a facut o alta figura, de am crezut ca ma paraseste inca o data, dar nu m-am gandit sa il formatez. Pana in seara asta. Cu tot timpul liber la dispozitie, ma jur ca nu am pus mana pe un caiet sa invat, si maine am teza la mate, iar pe 8 la romana. In seara asta ma cam batea gandul sa citesc la romana in caz ca maine m-ar asculta, dar am amanat sa termin de citit Carrie, si am terminat-o si cand sa scot caietul mi-a trecut prin cap sa bag firul de la internet sa vad daca mi-a dat drumul, si cum mi-a dat normal ca nu am mai atins caietul si am abandonat total ideea invatatului la ora asta. Ca pana la urma e 3 jumate. Si ca de fiecare data, dupa o pauza considerabila de ne-mers la scoala, am emotii pentru maine. Si nu prea cred ca voi putea dormi, oricum in maxim 3 ore va trebui sa incep sa ma pregatesc de scoala, drept urmare oboseala, te astept. Nu-i nimic, voi dormi cand ma intorc de la scoala. Cum am facut-o de atatea ori. Ma simt vinovata ca nu am invatat nimic. Si sunt sigura ca nu voi face mare branza la tezele ce au sa urmeze dar sper ca voi recupera pe parcurs. Si pana la sfarsitul saptamanii vine mama acasa. De TOT! Adica Adio Italia! Dupa vreo sase ani de cat statea acolo, cred ca s-a saturat. Si eu m-am cam saturat sa stau in casa pentru bunica’mii i se face rau cand aude ca vreau sa plec. Sper sa am mai multa libertate. Sper, dar am impresia ca sper degeaba si ca o sa fie mai rau. Asta cand o sa inceapa sa se faca din nou stapana pe casa si tot ce misca prin ea. Nu conteaza.. mult nu mai am si plec la facultate. Mai trebuie doar sa indur doi ani, care trec repede . Si dusa ma fac…
Ce inseamna 1 decembrie.. pentru mine decembrie 1, 2009
Posted by Desdemona in By Desde', Sentimentalisme.add a comment
Las la o parte patriotismul. Pentru mine 1 decembrie reprezinta ziua cand m-am reintors in tara. A trecut un an de atunci. Un an de cand ma simt din nou implinita, pe drumul cel bun si inconjurata de prieteni si familie. Un an care parca a zburat. Cu rele si cu bune, ca viata oricarui om. Daca inainte de a ma intoarce ma simteam goala, lipsita de viata si o fiinta neinsemnata, acum sunt opusul. Prietenii joaca un rol mare in viata unui om. Cel putin eu asa cred. Fara prieteni nu traiesti. Te tarai de pe o zi pe alta, umbli in noapte, bajbai. Sunt tipul de persoana care nu isi face prieteni noi, nu repede, dar se chinuie si si-i pastreaza pe cei vechi. Cu unii am slabit legaturile, e si normal ca timpul sa faca asta, dar cu altii le-am intarit. Nu stiu. Ma uit la oamenii mari si ii vad in ceata. De ce se inchid in ei? Eu cred ca fara prieteni as muri. Nu as mai avea cui sa ma destainui, cu cine sa ma cert, sa ma impac si pur si simplu ce as fi? Un nimic. Poate ca depind prea mult de prietenii mei, poate ca m-am invatat prost cu chestia asta, pentru ca mai stiu si ca la un moment dat posibil ei nu vor mai fi. Loc de un salut da, dar nu prieteni cum suntem acum. Asa ca de ce sa nu profit de fiecare clipa pentru a sta cu ei? Mi-am dat seama inca din prima secunda cand am pus piciorul acolo ca nicaieri nu e mai bine ca acasa. Dar nu am avut cum sa ma intorc prea curand. La un an de cand eram acolo am venit in vacanta aici, si nu am mai vrut sa plec. A trebuit totusi sa ma intorc pentru ca incepea scoala, dar la doua luni s-a intamplat o tragedie si am revenit de tot in tara. Am realizat ca nu as mai vrea sa stau departe atat de mult timp de locul asta. Buna, rea, Romania-i tara mea si vreau sa mor tot aici unde m-am nascut.
Anunt! noiembrie 26, 2009
Posted by Desdemona in By Desde', Opinii publice :).2 comments
Caut sa dau pui de ciobanesc carpatin. Nu e al meu, dar am fost rugata sa caut, deci eu imi fac datoria… Bun. Are o luna (sau doua, am uitat :-”, asta e uit de la mana pana la gura ), e mascul, si am fost informata ca arata ca un ghem de blana, sau ca un bulgare de zapada.. Pretul, 250 de lei. Poate ca voi veni si cu poze, nu promit nimic. Dar daca va intereseaza, stiti unde ma gasiti
Si uitam, de preferabil de prin judetele Vrancea – Galati.
