jump to navigation

Cica merge.. noiembrie 9, 2009

Posted by Desdemona in Aiureli.., By Desde'.
add a comment

Cica merge.. intrebarea e pentru cat timp. I-am schimbat hardul, parea ca ala era problema, deci e posibil sa nu imi mai faca faze de genul. Sper…dar cred ca nu o sa imi pun prea multe sperante, ca sa nu raman iar cu botu’ pe labe.

Ieri, de ziua mea de nume, am fost suparata… Am si plans, m-am certat cu Sim’ si cu mama. Si toata ziua am stat bosumflata. Pe la 11 jumate, nu aveam ce face si ma plictisisem. Si m-am uitat in oglinda. Era o suvita care parea mai scurta si ziceai ca am breton. Ghici ce am facut – Am luat peria, foarfeca si m-am tuns. Mi-am facut breton. 15 centimetri am dat jos, si normal ca e stramb. Nu e prima oara cand ma tund singura. Si ce o sa fac cu parul? L-am impachetat si il pastrez. Amintire, de Sf. Gabriel. La anul o sa fac acelasi lucru (oare?). Mno, asta se intampla cand n’ai ce face si ai si probleme cu capu’. Faci tampenii.

Nemaipomenit! noiembrie 5, 2009

Posted by Desdemona in By Desde'.
4 comments

Dupa cum mi se spusese de catre cel care mi-a facut calculatorul, acesta nu a rezistat decat doua zile. Drept urmare iarasi sunt fara “obiectul muncii”. Sper sa revin curand. Cu bine..

A venit iarna.. noiembrie 4, 2009

Posted by Desdemona in Aiureli.., Din Viata...
2 comments

Pentru mine iarna incepe atunci cand ninge prima data. Ieri a nins. Concluzia, e evidenta – a venit iarna! Chiar daca fulgii erau miiici, termometrul din piata arata doar 2 grade C, parea sa fie mai bine decat fusese in seara dinainte cand erau 5 grade. Sau poate ca eram eu mai bine imbracata ieri. Cand ninge, sunt vesela. Ieri am inceput sa rad degeaba (uite, ninge!! Hi hi hi), si eu, care de  obicei ma las mai mult tarata afara, am iesit de doua ori. Bine ca aveam si treaba, dar nu scria nicaieri ca trebuia sa astept afara in fata usii sa deschida la sala de internet. Dar cum stateam eu acolo cumintica si amorteam, ma vazu Sim’ pe geam, si hop! si ea. Nu dura mult ca o chemaram si pe Ana. Si apoi am mers la un ceai la Bar. Apoi am mers la sala si am vorbit sa imi dea drumul pe internet, si acasa. Pe drum, s’a intamplat chestia cu pisica si de mirata ce eram, am inceput sa le sun pe toate, sa le povestesc ce am patit. Acum, e devreme. Chiar daca m-am pus sa dorm tarziu, tot m-am trezit la 10. Dar ma uit pe geam si parca nu mi se mai pare atat de happy faptul ca a venit iarna. Cel putin, nu de aici din pat. Poate ca mai incolo cand ies sa merg la scoala o sa mi se para, nu stiu.

Dar de cand sunt acasa, am avut parte de momente ,putin spus, frumoase. Mi-as dori sa inghete timpul, si iarna asta sa nu mai treaca niciodata. E prea bine. In schimb, timpul fuge. Si odata cu el, si prietenele mele vor fugi pe la facultati… Si eu o sa raman singura. Asta e singura mea temere. Si stiu ca sunt egoista atunci cand spun ca vreau sa se opreasca timpul ca sa raman alaturi de ele pentru o perioada de timp mai mare, pe cand ele abia asteapta sa scape de examen, de liceu si de orasul de care nimeni nu a mai auzit (exagerez un pic), orasul pierdut.

In sfarsit printre voi noiembrie 3, 2009

Posted by Desdemona in Aiureli.., Din Viata...
add a comment

Yeeey! Am reusit!! Am revenit printre voi.. chiar azi mi-au dat drumul.. De fapt trebuie luat de la capat.. Acum o luna si cateva zile, mi s’a stricat laptopul.. L-am tot dus de la unul la altul pana s-a reusit sa mi se bage un windows bun. Numai ca inca imi da o mica mare eroare de la hard, e pe duca, din cate am inteles si vrea schimbat. Mno si merge.. Si ieri seara cand l-am adus nu mergea netul dar azi am fost la sediu de am vorbit si i-au dat drumul. Dar in drum spre casa, am trecut pe langa Scoala Nr. 1, si in fata era parcata o masina. Si acum vine chestia ciudata. Am auzit mieunand. Si ma uit, si sub masina era o pisica “Miau!” , eu “miau!” si tot asa… si dupa ce am mieunat de vreo trei ori a venit pisica la mine si am intins mana sa o mangai. Si saraca avea o ureche muscata cred, ca era de sange.. bine si mai putin conteaza faptul ca s-a sters de mana mea.. ceea ce m-a lasat fara grai a fost faptul ca a venit cand am mieunat. Adica da, am obiceiul asta prost sa vorbesc cu animalele. Dar in limba mea. Cand eram mica latram la toti cainii pe langa care treceam si mama m-a pedepsit nu de putine ori ca sa nu mai fac asa. Si pana acum am mai incercat si sa mieun la pisici. Dar cel mai mult se intampla ca respectiva felina sa se uite la mine si sa strambe din urechi. Si totusi pisica mi-a raspuns si a si venit la mine :| Nu stiu.. dar mie una mi s-a parut super ciudat. Oare am eu ceva ce altii nu am? Inafara stolului de pasarele pe creier.. Ma rog.. a fost creepy :D

Greu, greu… (acum si mai greu) octombrie 11, 2009

Posted by Desdemona in Din Viata.., Frica de moarte.
6 comments

A trecut  o saptamana de cand am ajuns acasa si tot  o saptamana de scoala. Dar inca nu m’am obisnuit cu programul acesta. Nu pot dormi noaptea, si dimineata cand adorm si eu, pac! suna alarma. Merg pe drum cu ochii trei sferturi inchisi iar la prima ora, nici daca as fi moarta nu as fi asa de… moarta? .. Ziua mai ies cate un pic, acum cat inca mai am timp, ca dupa aia incep fetele a invata pentru examenul vietii si eu raman singurica si nu mai ies nici eu. Deci ar cam trebui sa profit de fiecare minut liber pe care il am. Acum cel putin, nu am chef de nimic. Sunt cuprinsa de o oboseala crunta, si am si incercat sa inchid ochii.. Si totusi nu am chef de iesit. Dar n’as sta nici in casa… Vreau vacanta inapoi :( !

Un mic foarte later edit: In timp ce scriam asta, mi s-a blocat pc’ul.. si i-am dat doua bucati de l’am adormit pentru ceva timp.. Deci momentan sunt fara calculator.. Super, nu? (acum scriu de la A.)

Asa ca pana mi l’oi repara, va salut si urez toate cele bune.. si sper sa ne revedem cat de curand.. !

S’a terminat si vacanta mea :( octombrie 3, 2009

Posted by Desdemona in Aiureli.., Din Viata...
4 comments

Stiu! Ca am lipsit cam mult din peisaj… de vina au fost atat lipsa de inspiratie cat si dorinta de a ma bucura de ultimile zile din vacanta, care s’a prelungit mai mult decat am planuit la inceput…

DAR! Acum sunt acasa… si chiar daca am ajuns dupa doua zile pe drum, la ora 2 dimineata, acum e 4 si inca nu dorm… Si totusi sunt moarta de obosita si ma dor toate oasele si toti muschii si mi’e frica sa ma pun sa dorm, ca sunt sigura ca nu ma mai trezesc o buna bucata de vreme.. si sunt o persoana ocupata, dom’ne! Maine trebuie sa imi intalnesc fetele :X de care mi’a fost foarte dor, sa imi cumpar rechizite, ca nu ma pot duce cu mana in buzunar la scoala, si … o sa mai gasesc eu ocupatii pentru maine. Ca oricum nu am doar atat de facut.. Dar acum stau si tremur, ca aici e frig, nu ca in “tarile calde”, si mai am un pic si adorm turceste, asa cum stau (de fapt intru in transa pentru ca sunt o persoana experimentata in yoga si pot sa si levitez ) asa ca ma bag frumusel in patutul meu, si imi inchid ochisorii..si cand m’oi trezi, m’oi trezi..

Si de acum voi fi mai activa, adica intelegeti voi… BBye!!

Un an nou fericit! septembrie 13, 2009

Posted by Desdemona in Aiureli.., Opinii publice :).
2 comments

Luume luume.. Maine incepe noul an.. si nu ma refer la 2010… ci la noul an scolar! Asa ca de maine incepeti sa mergeti in fiecare zi la scoala, sincer va compatimesc… Eu mai am vacanta!! Vooooi nuuu!! =))

Da’ oricum nici eu nu mai am mult si ajung acasa, si o sa intru direct la scoala, deci prea tare nu ar trebui sa ma bucur.. dar oricum.. eu mai am vacanta, vooi nuu! :) )

Si acum gata cu gluma, sunt serioasa… Va urez intr-adevar un an scolar plin de note bune, si profesori intelegatori, si colegi care sa nu fie idioti.. Iar pentru cei care vor avea bacul anul acesta, spor la invatat, si forta fie cu voi!

Eu una ma gandesc cu groaza la inceperea noului an, cu aceeasi colegi, acelasi diriginte si in plus! Uniforma… Da… si in curand voi intra si eu in micul iad pe care unii il numesc scoala… Dar.. noi sa fim sanatosi!

Visul profetic septembrie 9, 2009

Posted by Desdemona in Fantezii.
2 comments

Am descoperit secretul vietii vesnice. Reincarnarea. Conform budismului, fiecare suflet calatoreste si se naste mereu sub forma unei alte fiinte, in functie de cum isi traieste viata. De aceea la ei se zice ca nu e bine sa omoare niciun alt suflet, fie el de animal, insecta, etc. De oameni nici nu se mai pune problema. Azi noapte am avut un vis profetic. Se facea ca eram la o petrecere si sub influenta narcoticelor am fost transformata intr-un caine. Un mic bichon maltez. Si cineva ma tinea in brate… si toata lumea care trecea pe langa acea persoana spunea:

Găbiţa

” – Vai, ce căţel drăguţ! Cum îl cheamă?”

si el raspundea:

“- Găbiţa!”

Problema este ca, nu stiu daca am fost caine intr’o viata anterioara, sau daca in viata urmatoare voi fi. Daca am fost, inseamna ca prin multitudinea faptelor bune savarsite, mi-am castigat meritul de a ma renaste om. In schimb, daca in viata urmatoare o sa fiu caine, inseamna ca ceva nu e bine, si ca a fost un vis trimis de Sus , ca sa incerc sa imi indrept greselile, altfel stiu ce ma asteapta.

Inchei postul cu un sfat!

Faceti bine, traiti in armonie cu natura si cu voi insiva. Altfel o sa va nasteti caini! :) )

Sfarsitul e aproape… septembrie 8, 2009

Posted by Desdemona in Frica de moarte.
2 comments

Presupun ca toti sunteti la curent cu ipoteticul sfarsit care se apropie… internetul e plin de site’uri informative (exemplu)  care ne ofera fel si fel de informatii despre modurile posibile care vor aduce pieirea umanitatii; dupa calendarul maias acesta ar trebui sa aiba loc pe data de 21 decembrie 2012. Anul trecut  se spunea ca acesta va veni in ziua cand s-a facut experimentul acela subteran in care s-a incercat sa se imite big-bang-ul, si totusi inca traim. Dar nu se stie niciodata. Poate ca nu se va intampla maine, poate ca nici saptamana viitoare, si poate ca nici in 2012… sau poate ca nu se va intampla niciodata, dar cea din urma varianta e cel mai putin probabila, caci un sfarsit tot trebuie sa aiba loc, apocalipsa sau ziua judecatii de apoi. Cine stie daca suntem noi, cei din ziua de azi cei care vor trai sfarsitul pe propria piele, sau fiii, sau nepotii, stranepotii si tot asa. Dar eu acum ma pun in situatia urmatoare:

Sunt in anul 2012.  Sunt in primul an de facultate. Si incep sa se observe schimbari climaterice radicale. Conform celor prezise de maiasi, polii ar trebui sa se inverseze si toti ghetarii se vor topi, deci incep sa se vada chiar bine schimbarile. Ce fac? Nu vreau sa mor, cum nimeni altcineva de altfel. Dar soarta e soarta, si daca ne e scris sa murim anul acesta, atunci vom muri. Trebuie sa incep sa traiesc, sa incerc sa fac ceea ce mi-am dorit sa fac dintotdeauna si dintr-un motiv sau altul nu am putut… De exemplu, merg la mare distanta de casa, fac bunjee-jumping sau scufundari, sau vizitez Japonia. Incerc, fac un efort si strang o anumita suma de bani, si pana la urma fac ceea ce mi-am propus. Macar daca e sa mor sa mor fericita si impacata cu mine insami.

Si daca, totusi nu murim… Schimbarile au loc, dar sa spunem ca nu moare chiar toata umanitatea, ci doar cei care sunt sa zicem, mai aproape de mari, oceane sau munti cu ghetare. Sa zicem ca 75 % din oameni reusesc sa scape. Cum te’ai simti sa faci si tu parte din procentajul acela? Sau poate ca nu moare nimeni. Nu ai fi de un infinit de ori mai fericit ca traiesti si ca ai reusit sa faci si ceea ce ti-ai propus? Nu ti-ai stabili si alte teluri in viata pe care sa incerci din rasputeri sa le atingi? Nu ar fi frumos?

Nu se stie cand vom muri. De aceea ce’ar fi sa incercam sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima?

Nu luati in seama bazaconiile mele. Eu doar am vrut sa va fac un pic sa va ganditi si la posibilitatea asta. Eu aberez. Traiti clipa. Viata e frumoasa cu partile frumoase si cu partile mai putin frumoase ale ei. Ce ar fi viata fara greutati? Nu ar mai fi viata. Ar fi mult prea usor, si am trai degeaba. Parerea mea. Daca nu sunteti de acord, cazzi vostri.

Zis si facut… septembrie 3, 2009

Posted by Desdemona in By Desde'.
4 comments

Am inceput ceea ce pana acum nu avusesem curajul sa incep. Am inceput sa scriu. Primesc incurajari de prin toate partile, dar cred ca vor sa ma faca sa ma simt bine, ca nu prea imi vine sa cred ca cele cateva pagini pe care le-am scris in 4 zile sa fie chiar atat de bune… Dar cert e ca acele incurajari imi dau curajul sa continui, sa merg mai departe si sa imbunatatesc continutul. Ideea e banala. Daca sunt vampirii cei ce ma obsedeaza in realitate, am facut in asa fel incat sa imi obsedeze si personajul. Actiunea se petrece in zilele noastre, iar fata, ce imi poarta cel de-al doilea prenume (Andreea) si numele bunicului (Vlad) din partea mamei, mi se aseamana din multe privinte. Chiar daca tine de domeniul fantasticului, si cele mai multe lucruri le inventez, mai povestesc si unele chestii care mi s-au intamplat, si par a avea legatura cu ceea ce scriu. Recunosc ca ma simt vinovata de subiectul si decorul ales… Caci din pacate nu am avut puterea de a fi originala intru totul, actiunea petrecandu-se in Romania, Transilvania, Castelul Bran. Dar nu o sa copiez pe niciunul dintre scriitorii ce inaintea mea au scris despre vampiri. Nu imi sta in caracter sa copiez, nici macar la scoala la teste. Asa ca o sa ma straduiesc sa iasa ceva frumos. Sper sa nu ma plictisesc si sa abandonez proiectul pe care l-am inceput, si sa scriu o carte. Nu doar o poveste, sau cateva pagini, ci o carte intreaga. Nu tin neaparat sa o public. Simplul fapt ca o scriu imi mareste stima de sine, si sa stiu ca m-am apucat de ceva maret, si ca l-am dus la bun sfarsit cred ca ma va ajuta in viata si la indeplinirea celorlalte teluri. Titlul, In cautarea Lor, e provizoriu. O sa il schimb in functie de cum decurg lucrurile. Si nici macar eu nu stiu cum are sa se termine, din moment ce nu stiu nici cum va fi urmatorul capitol. Pur si simplu ma las purtata si imi las imaginatia sa zburde. Pana acum, m-am tinut si am tot lucrat la cele cateva pagini. Sper sa nu intru in vreo pana de idei cum s-a intamplat pentru ceva timp si cu blogul. Si sper sa imi mai fac timp din cand in cand si de acesta. Dar sper cam multe eu :D