Astazi am petrecut mai bine de jumatate de zi colindand Focsaniul… Stiti doar cum sunt fetele la shopping.. nu ne mai saturam. Pana la shopping, a trebuit sa ne grabim sa prindem trenul de 11… Si cum am stat noi la coada la bilete ca in fata noastra erau vreo doua babe care n’aveau treaba pe’acasa si aveau chef de plimbari, mai aveam 2 minute si pierdeam trenul… Asa ca m-am chinuit sa bag viteza… si cum alunecam ca dracu’ pe peronu’ garii, era sa vin cu botu’ direct in scarile trenului, m-am redresat, si la primul pas in tren am alunecat in genunchi pana la cealalta usa, care din fericire pentru mine era inchisa (altfel cred ca as fi venit direct in zapada de pe partea cealalta a trenului ) ). Bun, am ras tot drumul pe faza asta, eu cu Ana, numai ca m-am lovit destul de tare la genunchi. Nu sunt invatata nici cu mersu’ in conditii extreme, nici cu mersu’ cu trenul… asa ca se accepta, sper . Bun… apoi dupa cum spuneam.. am colindat prin magazine, si dupa ce ne-am facut cumparaturile de rigoare, am pornit sa gasim un salon de piercinguri… Cum taximetristul nu era sigur, ne-a dus la un fost salon, care acum e desfiintat, si cum nu prea cunosteam zona, ne-am cam ratacit si ne-am invartit in cerc de vreo 3 ori pe langa scoala I. Bazgan. Apoi in timp ce muream de foame, am dat intr-un sfarsit peste un alt taxi care ne-a dus in centru, unde nu mai stiam sa ne intoarcem … dura a fost faza, ca era cat pe ce sa pierdem si trenul de intoarcere, si urmatorul era la patru si ceva, cand deja incepea sa se intunece, dar pana la urma l-am prins… Bun.. pana in Maracity, totul a decurs bine. In schimb, pe cand ne intorceam spre casa, adica mai exact prin dreptul liceului, vazui boschetii plini de zapada si ce imi trece mie prin cap?… Ii zic Anei ” Ana, vrei sa iti arat o smecherie?” si in timp ce ziceam Ha-ya si ridicam piciorul drept spre boschetul inzapezit, celalalt picior mi-a alunecat si m-am trezit intinsa pe trotuar… M-am lovit si la cap.. Si ea radea de se prapadea… Mno.. si cam astea au fost aventurile unei zile de iarna (off ce urasc iarna.. )

Nu am facut poze pe strada mea.. nu as avea oricum ce poza … Dar cateva asa numai sa vedeti

Am observat ca in ultimul timp pe strazile Maracity’ului sunt foarte multi caini. Da’ multi, nu gluma. Ma tot intreb de unde mai apar… Si cum mie imi plac cainii, si pe strada mea era o sarla draguta care se tinea mereu dupa mine cand ieseam din casa, am vorbit cu buna’mea sa il luam noi. Mi-a trebuit destul timp sa o conving, dar pana la urma, treaca mearga, l-am luat. Pana si ea incepuse sa prinda drag de caine, si ii pusesem numele “Cretu’”, dar logic ca ala nefiind numele lui nu raspundea. Si era si rea, javra, la toti care treceau pe strada se dadea sa ii muste. Dupa aproape o saptamana de stat la noi in curte, azi a fost prins cu cocosul in gura. De fapt doi i-a omorat. Cainele a fost batut, si izgonit de la noi, trimis pe camp. Bunica’mea plange de azi dimineata dupa cocosi, iar eu nu mai am mult si plang dupa caine. Pe de’o parte ma simt eu vinovata, ca am convins’o sa il luam. Pe de alta, incerc sa ii gasesc diferite scuze cainelui. Cert e ca , daca vrei sa faci un bine, cum de exemplu am vrut sa fac eu, mai bine vezi’ti de treaba. Ca nu poti sti obiceiurile animalului. Si are dreptate bunica’mea, ca ala care l’a dat afara nu l’a dat de bun. Si totusi ma intreb… de unde naiba apar din ce in ce mai multi?!